de Claudiu Lucaci

Dilemele personale ale conducatorilor produc confuzii comportamentale alegatorilor. Cand cautam sa intelegem votul si alegerea majoritara ne imaginam ca acestea sunt expresia maturitatii votantilor si a performantei politice a partidelor. E de presupus sa fie astfel fiindca asa am fost obisnuiti sa credem.

Masinariile politice, devenite intre timp institutii care au intrat in simbioza cu administratia de stat, au reusit sa se adapteze modelului de societate. Sunt integrate in coloana vertebrala a statului – birocratia administrativa.

Ceea ce vad oamenii in spatiul public nu este lupta ideilor, alternativa solutiilor si eficienta reprezentarii intereselor generale. Decidentii politici sunt tot mai putin responsabili pentru mandatul cetatenesc si tot mai mult fata de structura functionala de unde provin.

Aceasta transgresare a obligatiilor a determinat inevitabil „privatizarea” institutiilor politice care arata mai curand ca organizatii comerciale preocupate de profit, satisfacerea unor nevoi si promovarea intereselor unor investitori.

Comportamentul acesta tranzactionist in care se intalneste cererea cu oferta este total diferit de ceea ce isi imagineaza publicul ca reprezinta organizatiile politice. In democratia veritabila, delegarea intereselor publice se face de jos in sus, de la alegator la personajul trimis sa l reprezinte. La noi, partidele stabilesc ierarhia decizionala in stat si „functionarii” care preiau sarcinile. Astfel, se inverseaza scopul alegerilor: oamenii voteaza care dintre organizatii detine controlul asupra resurselor publice.

Aceasta situatie de fapt conduce la satisfacerea unui grup limitat de indivizi si a unui electorat atasat sau dependent de acestia. Pentru restul populatiei cu drept de vot alegerile sunt doar o loterie: sa incercam si cu altii daca ceilalti n-au fost mai buni.

Totusi, aceasta uzura electorala largeste tot mai mult grupul nehotaratilor, care de cateva cicluri electorale este majoritar. Aproximativ 2 din 3 romani nu au o preferinta de vot conturata. Fiindca pentru ei nu mai conteaza demult oamenii care ajung in Parlament sau cei care ne guverneaza. Organizatiile politice sunt atat de sofisticate incat pot eluda orice responsabilitate fata de mandatul primit de la alegatori.

In SUA, pe vremea presedintelui Nixon, a aparut expresia „americanii uitati” o referire directa la cetatenii obisnuiti din categoria celor multi care asigura resursele si functionarea societatii. Acestia sunt cei 60 la suta dintre romanii care si au pierdut obisnuinta sa creada in valoarea si responsabilitatea politicienilor. Pe romanii uitati/parasiti nu-i mai reprezinta nimeni.

de Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.