Alegerile prezidențiale sunt mereu o hârtie de turnesol care arată cultura democratică precară a alegătorilor români, neinformați, dezinformați sau ignoranți cu privire la mecanismele statului așa cum sunt ele definite de Constituția actuală. La TV, la radio, pe net, peste tot, vezi și/sau auzi comentarii referitoare la așteptările unora sau altora de la președintele României. Oamenii vor ca președintele să legifereze, să conducă Guvernul, să facă autostrăzi, să construiască spitale, să administreze orașe, să bage oameni la pușcărie, în principiu să facă absolut totul.

Mass media, de exemplu, are și ea rolul ei în tot dezastrul ăsta informațional, încăpățânându-se să se refere la președinte cu sintagma „șeful statului”, el nefiind definit așa de Constituție. Sintagma nu respectă separația puterilor în stat, nici caracterul președintelui de mediator între puterile statului, pe de o parte și între stat și cetățeni, pe de altă parte, conferit de legea fundamentală. România nu are șef al statului, are președinte și atât. Ceea ce ne aduce la următoarea constatare: se observă, din păcate, persistarea în paradigma tătucului care le face pe toate, pe modelul Carol al II-lea, Ion Antonescu sau Nicolae Ceaușescu, toți exponenți ai unor regimuri autoritare/totalitare. Lumea vrea „o mână de fier”, un „președinte-jucător”, cineva care să bată cu pumnul în masă, ceea ce contrazice total democrația actuală.

De ce se-ntâmplă asta? Lipsa cronică de cultură civică a cetățenilor, dezinteresul și lehamitea combinate cu incapacitatea și lipsa de voință a guvernelor succesive din 1990 încoace de a educa populația din timp și adaptat la vremurile noastre conduc la percepții false, la așteptări nerealiste și nefundamentate ale unei mari părți a populației de la președinte. Este și o cauză a lipsei imediate de reacție a societății în cazul derapajelor constituționale ale ocupantului fotoliului de la Cotroceni, oricare ar fi acea persoană. Președintele are un mandat cu niște limite definite de Constituție și e bine ca înainte să ne ducem la președinte ca la Moș Crăciun, să citim înainte ce poate și ce nu poate face președintele.

Cultura civică și democratică ar trebui extinsă și pe durata liceului, nu făcută pe repede-înainte, superficial, doar în clasa a 8-a. Ar fi de folos și înființarea unui Muzeu al Democrației la București, unde să fie detaliate regimurile care au condus România de-a lungul istoriei sale, cu bune și cu rele.

de Raiden