”Solidaritatea a functionat ca un watch dog in fiecare fabrica. Directorii n-au putut sa-si faca de cap imediat dupa 90”, este foarte interesanta remarca a unui polonez care vorbeste despre motivul pentru care Polonia a scapat de cosmarul oligarhiei post-comuniste.

O legatura intre disidenta anticomunista (muncitoreasca – nu vorbim despre cea intelectuala) si marea coruptie ulterioara. La care nu m-as fi gandit. Este asta si una dintre explicatiile avansului Poloniei fata de restul tarilor din regiune? Poate. Au avut si 10 ani de experienta a luptei politice (Solidaritatea a aparut in 80 – 81), ce-i drept, fapt complet inexistent in rest, dar exercitiul rezistentei la comunism s-a dovedit util si pentru rezistenta la post-comunismul turbat al anilor 90. Iata un model de tranzitie venit organic, din interior, neviciat de utopii intelectualiste – le stiti – cele care aici au produs doar fumul si ceata in spatele carora s-au facut netulburat marile bisnisuri.
Este, de asemenea, una dintre explicatiile pentru care clasa mijlocie antreprenoriala poloneza este mult in fata noastra. Si mai ales, poate, unul dintre motivele pentru care noi inca ne punem intrebarea obsesiva: de ce s-au pierdut atatia ani?

sursa foto-www.theguardian.com

de Tudor Dumitrascu