De ce e paternalismul atat de important? Si ce legatura are cu tema imigratiei si cu xenofobia? Pai vine din cultura noastra politica si civica profunda.

Si nu doar a noastra, a oricarei societati neclare ca orientare. Izbucnirea din secuime e legata fals de minoritatea maghiara, e un ”stiam eu ca aia-s de cacat” si atat. De fapt – cel mai amuzant paradox – conexarea cu etnia faptasilor e tot xenofobie. Si nitica politizare, si un minunat prilej sa ne dam noi, majoritarii, mai frumusei. Nu e deloc asa.

Paternalismul/patriarhatul, un filon adanc ramificat in societatea traditionala mutata inclusiv la oras, este de cand ne stim nucleul culturii noastre politice. Avem 100 de ani de father figures neintrerupti in varful piramidei, avem o erectie necontrolata la figuri mesianice de parinti ocrotitori si salvatori carora le am tolerat, ca nimeni altii – ba da, rusii sunt campionii absoluti – practic orice abuz si aberatie. Corespondenta cu familia patriarhala in care tatal, oricat de abuzator, stie mai bine decat tine ce e de facut si cum sa te educe, e aproape perfecta. Am repetat paternul asta pe aproape toate structurile din societate. Si ne pacalim aici, in varful Bucurestiului, ca a disparut ca mentalitate. De fapt seful, primarul, potentatul, bogatul, patronul, deputatul, ministrul, nu mai zic de presedinte/rege, whatever, sunt larg atribuiti cu acest father figure omnipotent si plenipotential… De la Carol 2 pana la Liviu tremurul inconstient al parintelui natiei a fost, democratic sau nu, viziunea noastra despre destin. Si s-a extins pana la cel mai marunt nivel.

Da, dar cand aduce acasa un strain se schimba calimera. Asta e tradare!

Nu cand te bate, cand te abuzeaza, cand fura, cand minte (a se citi cand te tine peste program si nu te plateste la timp). ci cand dragostea lui nabadaioasa dar certa este brusc dovedita mincinoasa. Si falsa. Asta au patit patronii din Ditrau. Dragostea tradata nu se iarta. de aici furcile si coasele.

A nu se intelege ca dragostea paterna e lipsita de conflict. Nici vorba, e plina, dar se pastreaza in familie. CEEA CE E FUNDAMENTAL. Politica la nivel mare o demonstreeaza din plin, dar uitam ca politica este doar o extensie a societatii. Adulterul aproape fatis al lui Basescu era un brand atribut innebunitor de excitant, la fel si concubina lui Liviu, priapismul lui Carol, asceza lui Nea Nicu, toate, desi diferite, valorifizate ca surse de exceptionalism parintesc.

Da, dar nu cu patagonezii, frate! Nu e de ai nostri, e urati, ce  ai gasit la ei si noi n avem? Ce moț au? Omoara-ma dar stai cu mine!

Plasati aceasta tema in familiile voastre extinse. Ganditi-va la bunici, unchi, uneori parinti. De cate ori ati auzit o?

de Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.