In Germania lui Merkel se scot pe banda rulanta filme aristice de propaganda in care se glorifica asa-zisa rezistenta impotriva nazistilor.

Se numeste ”Nackt unter Wölfen”, Este in valul cinematografiei germane care incepe cu The Downfall si care trateaza nazismul din prisma rezistentei interne. Pe care o prezinta exact asa cum a fost, firava, mai degraba idealista decat practica, de fapt o suma de initiative personale fara sanse in fata uriasei masini de tocat naziste. E despre acei foarte putini oameni care au luptat, intr-o permanenta intrebare pe care regizorii germani o pun in fiecare cadru: de ce doar atat de putini? Unde a fost poporul german? Cum s-a putut ca cel mai educat si bogat popor din Europa sa cada intr-o asemenea hecatomba. Nu e un film neaparat bun, nu e o capodopera ca Downfall, e cel mult reusit, mai important e mesajul. E aplecat pe detaliile sadismului si represiunii naziste, fara perdea, ne-umanizata, devastatoare prin absurdul ei. Filmul este despre sumara rezistenta a nativilor germani detinuti la Buchenwald. Si nu e nimic epic in asta. E despre cum SS isi propune – si este practic gata – sa lichideze peste 20000 de oameni cu doar cateva ore inaintea sosirii americanilor, intr -un val de dementa ideologica in care nici macar spiritul de conservare nu mai conta. Dar mai ales este despre un popor care vrea sa si vada fata in oglinda cu toate riscurile. Care isi propune, cum nu s a mai vazut pana acum, sa se ierte si sa si accepte trecutul dar mai ales sa faca tot posibilul sa-l evite in viitor.

de Tudor Dumitrascu