Nu doar că nu putem vorbi despre diaspora, dar nici măcar despre emigrație din motive economice nu mai putem vorbi. UE este un spațiu comun, o piață unică, inclusiv o piață a muncii. Că un cetățean din Teleorman pleacă să lucreze la Cluj sau prin Sicilia e fix același lucru: profită de mecanismele care permit mobilitatea forței de muncă. Este alegerea lui: Cluj sau Sicilia.

Dacă Sicilia este mai avantajoasă decât Clujul, va alege prima destinație. Dar este voința lui. Nu-l forțează nimeni să plece. Cum nu-l forțează nimeni să stea. Acestea sunt riscuri care pot fi gestionate, parțial, pentru că intervin și la Cluj, și în Sicilia, o serie de aspecte care implică intervenția statului, individual.

Faptul că un cetățean ia o decizie care îl privește nu face din el un erou, nu-l pune deasupra celorlalți cetățeni, nu-i conferă privilegii, doar pentru că lucrează în Sicilia, și nu la Cluj.

Toată această discuție fără sens este manipulatoare, și face din cei care lucrează o perioadă în străinătate o masă de manevră în scopuri politice, o rezervă de voturi pentru ”cine merită”. Dar de ce să nu batem noi câmpii? Doar așa ne putem feri de discuții pe marginea unor subiecte serioase, care privesc ansamblul societății românești.

de Constantin Gheorghe