Ce mă deranjează pe mine la aceia care îl citează pe Descartes este că omit prima parte a ”sentinței”. Adică: ”Mă îndoiesc, deci gândesc! Gândesc, deci exist!” Totul pornește de la îndoială, de la abordarea critică a lucrurilor, de la punerea la îndoială a modelelor consacrate, bătute în cuie. Da, gânditul pleacă de la îndoială. Și da, gânditul este semn de viață!

de Constantin Gheorghe