Abia ce plouase. O picătură se străduia sa îmi străpungă pielea. Ce chestiune, îmi zic, și scutur mâna pe care era picătura cu pricina. Mișcarea mâinii mele transformă picătura în strop. Hahahaha, râd în sine-mi de întreaga omenire ce a fost și va veni. Nu au zis înțelepții că binele făcut cu forța nu este bine? Uite ce am făcut eu cu binele ploii, am transformat picătura în strop, totalitatea picăturii în fracțiunea stropului. Pff, ce glumă a sinelui, să cred că ploaia este la cheremul meu și vrea să îmi dea ceva. Nu asta este povestea omului însă, îmi atrage atenția un gând: omul este măsura tuturor lucrurilor. Mai nou și reversul, lucrurile pe care le are un om sunt măsura lui. Soarele încălzește pământul, pe pământ locuiesc aproape opt miliarde de oameni, deci un soare face cât 8 miliarde de oameni. Sau invers? Just că nici. Ce treabă și cu gândurile astea, și cum fug unii oameni de propriile gânduri. Sunt oameni care se plâng de alți oameni că nu îi ascultă deși nici ei nu își ascultă propriile gânduri. Adică tu nu vrei să îți asculți gândurile, dar vrei să ți le ascult eu. Și ți le ascult, mie îmi plac gândurile transpuse în cuvinte. Cuvintele sunt cheia care descifrează omul. După distorsiunile cognitive îți dai seama cu cine ai de a face. Și ce om e ăla care nu vrea să-și cunoască semenii? Dacă ar rămâne un singur om pe pământ s-ar sinucide de plictiseală. Mă trezesc și ies din butaforie.

de Constantin Nica

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.