Hai cu Rimes si pe bune nitel. Cum se astepta sa dea frumos in poza si sa zica cu gura maxim o doina la microfon, ce stie sa faca, adica. Ca de aia au ales o, s-a gandit ea foarte firesc de altfel. Foarte firesc intr-o lume normala, in care asocierile inter-branduri sunt naturale sau se bazeaza pe o idee, pe o strategie, pe ceva. Asa a crezut si amarata asta, ca daca-i ditai Cultura cu C mare sigur are o noima, o gandire complexa undeva in spate, un mecanism, o analiza.  Au dus-o la microfon cum ducea Michel copiii la Neverland. Iar fata a fost onesta, chestie complet iesita din comun in Romania, si a zis exact ce nu i-a spus nimeni sa nu zica. Adica – cine s -ar fi asteptat – adevarul! Cine e prostul din povestea asta? Unde e idiotenia? Rimes canta, cica, foarte bine, asta e treaba ei, mecanismul analfabet al ideilor de doi lei ale ministerului – acolo e problema. Deh, ministru la ora asta tremura sub pat rugandu -se la Sfanta cea Buna ca valul de caterinca sa se sparga in capul aleia, nu in al lui…

Ah, si asta… Credinta, de fapt speranta disperata ca gagicile ca ea, iată mama si tata si Dumnezeul tuturor frustratilor de pe pamantul asta. E momentul lor de glorie. „Uite-o, ba, ce s-a facut de cacat, stiam eu…” De fapt chiar e … Crezand ca statul roman e in mileniul asta si intelege co-brandingul, segmentarea, comunicarea; ca are obiective precise si gandire strategica. Nu si-a facut singura o asemenea analiza, dar se astepta ca oamenii care o platesc s-o faca. Ca asa a vazut ea in lumea super-competitiva si contemporana din care vine. Wrong!