Am mancat ieri incontinuu la vreo 5 filme spaniole din noul val, despre o Spanie care dintre fostele mari imperii e ca un fel de Romanie printre vecinii sai central europeni, ramasa in urma, haotica, neasteptata, bantuita inca de fantoma lui Franco la fel cum pe noi ne haituie al nostru – pana la urma au avut cea mai lunga dictatura vest-europeana, s a incheiat abia in ’75…

Da, dar macar azi au cea mai misto scoala de film din Europa, cea mai vie si mai actuala cu regizori foarte buni si actori senzationali. Si nu vorbesc de Almodovar si Bardem, ci mereu altii. Si daca mi se pare ca asta e cel mai important produs de export al unei civilizatii azi, va rog sa ma scuzati.

O sa ma ingras..

de Tudor Dumitrascu