… la rece la propriu (frigul de afară) și la figurat, Catedrala s-a “întâmplat” deja. Ea există, e ridicată și sfințită. Dacă nu cumva o s-o demolăm ca pe CAP-uri și să ia fiecare acasă o cărămidă, o bucată de gard, din acoperiș sau să vândă ditamai clopotele la fier vechi (cum s-a întâmplat cu mai toată industria românească), fie că ne place sau nu, ea este și va fi acolo.

Scurt istoric

Ideea construirii unei Catedrale monumentale în Bucureşti a apărut imediat după dobândirea Independenței de stat în urma războiului din 1877-1878. După proclamarea Regatului României, Regele Carol I înaintează Camerei Legislative un proiect de lege pentru construirea unei Catedrale române în Capitală. În anul 1884, bugetul statului prevedea pentru construirea Catedralei din Bucureşti, suma de lei 5.000.000 lei (aur). Această sumă însemna 5% din bugetul de atunci, care se ridica la 123.647.500 lei (aur).

Anii au trecut și, deși bugetul aprobat, Catedrala nu s-a mai construit, dar banii au fost cheltuiți de guverne succesive în alte scopuri decât alocarea bugetară inițială.

După Primul Război Mondial, Regele Ferdinand adresează Sfântului Sinod, la 10 mai 1920, un hrisov regal prin care se vesteşte hotărârea de a ridica în Bucureşti o biserică monumentală în amintirea victoriei armatelor române în războiul de întregire. S-a reușit alegerea locului și sfințirea acestuia abia în 1929, dar criza economică, cel de al doilea Război Mondial și deceniile întunecate ale comunismului au împiedicat realizarea construcției.

Cifre

Suma cheltuită variază de la sursă la sursă de la 85 până pe la 120 milioane euro. Parte din bani provin din alocări bugetare (guvern+autorități locale), dar nu cred că este deloc de neglijat faptul că, totuși, zeci de milioane din suma aceasta provin din donații. Cred că este prima data după mulți ani când cetățenii au adunat împreună câteva zeci de milioane de euro… de la celebrul “dați 1 leu pentru Ateneu” încoace.

“Vrem spitale nu catedrale”

Așadar, construcția durează din 2010, adică de 8 ani. Raportat la suma totală avansată de cei mai sceptici (120 milioane de euro), ar rezulta o alocare anuală (în medie) de 15 milioane de euro, dar nimeni nu s-a grăbit să scadă zecile de milioane strânse din donații private sau sumele alocate chiar de B.O.R. (estimate la 20% din valoarea lucrării). “Chiar și așa”, ca să citez niște clasici în viață, cu suma prezentată nu se construia niciun spital și nu numai din cauza valorii mici, dar și din cauză că banii au venit fie de la Ministerul Cultelor și nu de la cel al Sănătății, fie de la mulțime de autorități locale, sumele divizându-se și mai mult.

Și totuși, chiar și spitale s-au mai construit în România, chiar în paralel cu Catedrala. „Fratili goagăl” abia așteaptă să-i dai un „sărci” și-ți va da informațiile astea mintenaș.

Autoritățile locale (Primării și Consilii Județene) au donat banii pentru voturi

Foarte adevărat! Au înțeles (poate una din rarele ocazii) că majoritatea electoratului este sensibil la subiect și că-și dorește asta și, de această data au ales să se supună fără să mai considere că știu ei mai bine. Aș reține asta și pentru alte situații!

Nu m-a întrebat nimeni…

Așa este! Ar fi fost și greu și costisitor. Înțeleg că ultimul referendum a costat peste 46 milioane de euro, cam jumătate din costul Catedralei și, chiar dacă n-a trecut, 3,5 milioane de semnături pentru convocare și apoi cele 3,5 milioane de voturi reprezintă o forță pe care nimeni, niciun guvern/primar/președinte de Consiliu Județean nu-și permite s-o desconsidere.

Aș mai adăuga și că nimeni nu ne-a întrebat când s-a construit Arena Națională, Biblioteca Națională, când s-au închis școli și spitale, posture de poliție etc., dar toate astea s-au decontat politic în final.

18.300 de biserici și 4.700 de școli ?!…

Potrivit datelor secretariatului de stat pentru Culte, la data de 31 decembrie 2015, Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.) îi aparțin 16.403 biserici, reprezentând doar 59,9% din totalul de 27.384 locașuri de cult existente în România, în condițiile în care Biserica Națională are 86,45% credincioși din totalul populației, conform confesiunii la care s-au declarant cetățenii la ultimul recensământ.

În ceea ce privește numărul școlilor, conform datelor Ministerului Educației Naționale, există un total de 19.543 unități de învățământ preuniversitar și asta după ce Daniel Funeriu a închis 1781 de școli și a comasat alte 1534.

Finlanda împlinește 100 de ani și și-a făcut cadou o bibliotecă a viitorului

 Avem deja din 2012 o nouă Bibliotecă Națională, mare și modernă, care are niște multe milioane de titluri (13) mai mult decât cea a Finlandei. Mai rămâne doar să fie utilizată la capacitate maximă… ceea ce nu s-a întâmplat încă în cei 6 ani de existență. Pentru curioși… a noastră-i mai mare.

Autostrăzi vs. Catedrala

La prețurile vehiculate de CNAIR sau Primăria Capitalei (vorbește Firea de miliardul de euro ca de mărunțiș), raportat la cei 15 milioane euro anual alocați/cheltuiți în medie pentru Catedrală… zău că nu știu dacă rămânea de un singur kilometru și acela întreg.

Reparație a Statului către Biserică?

Amintiți-vă că în perioada comunistă (anii ’80 mai ales) Statul a demolat biserici și mânăstiri, unele monumente istorice, sub pretextul unor nevoi de sistematizare. Valoarea lor este imposibil de măsurat în bani, iar banii din care fuseseră construite la vremea lor aparținuseră comunității respective. Demolările n-au fost apreciate și felul cum erai privit dacă intrai în biserică (uneori chiar riscul) în acei ani cred că au deranjat suficient românii cât să strige în decembrie 1989: LIBERTATE!, JOS COMUNISMUL! și Există Dumnezeu!… măcar cât să crape Nicu și cu Leana de ciudă, dar n-aș paria că motivele s-ar limita doar la atât.

Despre un pic de ipocrizie

Mulți contestatari s-au declarat creștin-ortodocși la referendum sau/și se extaziază în fața catedralelor din vest și umplu rețele de socializare cu selfiuri cu așezămintele respective, se cunună, își botează copiii, sunt nași, își îngroapă trecuții la cele veșnice și-i pomenesc în biserici, cu slujbe, cu preoți ș.a.m.d.

De poporul care are ca desert preferat coliva ar fi trebuit să se teamă ceilalți… nu noi unii de ceilalți.

Din nou despre bani…

 Nu știu din ce rațiuni, poate că n-am studiat destulă istorie (sau poate da), dar, se pare că, strămoșii noștri au ales să nu ducă războaie de cucerire, drept pentru care acumulările de capital s-au făcut din ceea ce s-a produs în interiorul granițelor sau din ce a mai rămas după valuri migratoare, ocupații mai mult sau mai puțin formale.

Așadar, n-am dus războaie de ocupație, n-am avut colonii de exploatat, n-am făcut comerț cu sclavi, n-am fost un imperiu care să primească taxe, dar am plătit și turcilor și austro-ungarilor (de exemplu) timp de secole. Această catedrală s-a construit din fonduri exclusiv românești și de către români, în urma unor acumulări (rarisimă treabă).

Biserica ar fi trebuit să construiască spitale…

Am lăsat informația aceasta mai la urmă și pentru că B.O.R. alege să nu popularizeze prea mult actele de caritate pe care le întreprinde, iar media, concentrată mai mult pe accidente, violuri și tot felul de nenorociri nu se deranjează să le pomenească decât arareori și poate doar în zilele în care “senzaționalul” refuză să se producă sau când nu cumva mai dibuie un fost preot care-și dă foc, care face un accident sau mai știu eu ce năzdrăvănie. La 15-16,000 de preoți, la care se adaugă cei care au ales viața monahală, cei care își trădează vocația și jurămintele nu sunt chiar de evidențiat… doar dacă nu insistăm să ne concentrăm pe aceștia, exact așa cum facem cu cei care înjosesc alte ocupații vocaționale cum ar fi profesorii, medicii, polițiștii etc. prezentându-I prea rar pe cei mulți care construiesc, slujesc cu credință, alină suferințe, oferă milostenie, sfaturi…

Hai să vedem cam cu s-a ocupat Biserica Ortodoxă Română, fie ea Mitropolie sau Patriarhie autocefală în ultima vreme:

Primul spital public din ţara noastră înfiinţat de Mitropolitul Anastasie Crimca la Suceva (1619 – 1641);

Spitalul Colţea (1704);

Spitalul „Sfântul Pantelimon” din Bucureşti (1735-1752);

Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi – (1757).

Astăzi, în cadrul Bisericii  funcţionează următoarele instituţii medicale şi farmaceutice:

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;

Centrul medical „Sfântul Spiridon Vechi”, Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;

Cabinet stomatologic „Sfântul Pantelimon”, Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;

Centrul socio-medical „Sf. Mare Mucenic Mina” – Parohia Tătărani din Arhiepiscopia Bucureştilor;

Centrul socio-medical „Sfântul Dorotei”, Mănăstirea Turnu – Arhiepiscopia Bucureştilor;

Cabinetul medical „Sf. Cosma şi Damian”, Bucureşti – Arhiepiscopia Bucureştilor;

Policlinica Providența, Iaşi – Arhiepiscopia Iaşilor;

Spitalul Providența Iaşi, – Arhiepiscopia Iaşilor;

Centrul de recuperare şi îngrijire medicală „Sfânta Ana”,  Iaşi – Arhiepiscopia Iaşilor;

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie”, Cluj – Napoca – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Policlinica fără plată „Sf. Pantelimon” – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Cabinetul medico-social „Sfinţii Apostoli Andrei, Petru şi Pavel”, Bistriţa – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Serviciul Medical de Îngrijiri la Domiciliu „Sfântul Nectarie”, Bistriţa – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

„Centrul de Recuperare Psiho-Neuro-Motorie pentru Copiii cu Handicap „Sf Irina”, Turda – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Centrul de Recuperare Neuromotorie de tip ambulatoriu pentru adulţi, Turda – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Serviciul de Îngrijiri Paliative la Domiciliu „Sfântul Nectarie”, Cluj-Napoca – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Serviciul de Îngrijiri socio-medicale la domiciliu „Sfântul Vasile cel Mare”, Cluj-Napoca – Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului;

Centrul Social al Parohiei “Tractorul I”, Braşov – Arhiepiscopia Sibiului;

Centrul de Servicii de Recuperare Neuromotorie de Tip Ambulator – Arhiepiscopia Sibiului;

Centrul de Îngrijire si Asistență Socială la Domiciliu, Sibiu – Arhiepiscopia Sibiului;

Cabinetul Medical de Medicină de Familie ,,Christiana”, Sibiu – Arhiepiscopia Sibiului;

„Centrul de îngrijiri social-medicale la domiciliul pacienţilor cu boli incurabile”, Protopopiatul Braşov – Arhiepiscopia Sibiului;

Cabinetul „Sf. Nicolae”, Brăila – Arhiepiscopia Dunării de Jos;

Cabinetul „Sf. Spiridon şi Sf. Irina”, Galaţi – Arhiepiscopia Dunării de Jos;

Aşezământul Eparhial „Sf. Mc. Pantelimon” – Brăila, Arhiepiscopia Dunării de Jos;

Centrul Medical „Sf. Doctori fără de arginți Cosma şi Damian”, Galaţi – Arhiepiscopia Dunării de Jos;

Cabinetul „Acoperământul Maicii Domnului”, Brăila, Arhiepiscopia Dunării de Jos;

Cabinet medical – Parohia “Sfinții Împărați” Ireasca, com. Gohor, jud. Galaţi – Arhiepiscopia Dunării de Jos;

Cabinetele medicale „Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian”, Arad – Arhiepiscopia Aradului;

Cabinetul Stomatologic „Sf. Nicolae”, Arad – Arhiepiscopia Aradului;

Dispensarul medical „Sf. M. Mc Pantelimon”, sat. Zimbru – Arhiepiscopia Aradului;

Cabinet stomatologic la Mănăstirea Dumbrava, com. Unirea, jud. Alba – Arhiepiscopia Alba Iulia;

Centru social-medical rezidential vârstnici de la Hârja, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Unitatea de îngrijire la domiciliu vârstnici, Hârja, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinet stomatologic, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinetul Medicina de familie „Sfântul Ierarh Luca al Crimeii”, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Centru de permanență medicală, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinet de protezare auditivă, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinet de consiliere psihologică, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinet de logopedie „Zambetul sunetului” Sf. Proroci Moise şi Aaron”, municipiul Roman – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Servicii stomatologice – un sprijin pentru bătrâni și copii ce provin din medii defavorizate, municipiul Roman –Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinet socio-medical stomatologic „Sf. Luca al Crimeii”, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Centrul de recuperare neuro-motorie „Sf. Vasile cel Mare”, Bacău – Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului;

Cabinetul medical Sf. Ioan Rusu – Episcopia Giurgiului ;

Centrul medico social „Sf. Ierarh Nectarie” – Episcopia Devei şi Hunedoarei.

Așadar, motiv de mândrie sau nu, să constatăm că ceva s-a construit la termen și conform estimărilor, fie că ne place arhitectura sau nu, utilitatea edificiului sau nu, creștini sau atei.

Indiferent de ordinea priorităților fiecăruia, hai să trecem la etapa următoare și să construim tot ceea ce considerăm că mai este necesar lăsând, măcar de acum în colo, cele deja construite, îmbunătățind ceea ce avem și nu demolând mereu, niciodată acumulând.

de H.A.Bud