Câte ceva despre demisia unui ilustru necunoscut. Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Negrescu, Negulescu, dracu știe. P-acolo. Dacă aveți urechea fină, sigur nu v-a scăpat parola magică ”fonduri de coeziune”. Adică mai vechea poveste cu ”spitalele regionale” și finanțarea lor.

De ce a explodat chestia asta, acum? Sincer, nu știu. Dar știu de ce a explodat. Lucrurile nu sunt foarte complicate: pe piața europeană a apărut o concurență puternică pentru banii care vin de la Bruxelles: cei chinezi, și cei ai monarhiilor petroliere din Golf, ăștia din urmă finanțând transformarea economiilor lor, dependente de petrol. Banii ăștia au ceva atractiv: sunt mai ieftini(doar nu credeți povestea banilor ”gratis” de la UE!) și, mai ales, nu sunt condiționați de cretinismul ”respectarea statului de drept”. Cine a avut ideea condiționării a inoculat fermentul disoluției accelerate a Uniunii.

China se implică tot mai mult în infrastructurile din Europa Centrală și de Est. Pentru că ea gândește în perspectiva timpului lung. Nu e ca Trump, care trebuie să demonstreze ceva în patru ani, dacă mai vrea un nou mandat. Este, de fapt, defectul principal al democrației de tip occidental, și sursa populismului: discrepanta dintre promisiuni și punerea lor în aplicare. Patru ani, dacă sunt, nu înseamnă nimic! Lucrurile în societate, în economie, nu se schimbă într-o zi!

În fața concurenței banilor pomeniți Bruxellesul a pus mâna pe par, și le dă la cap amatorilor de investiții din surse externe Uniunii. Intervenția Corinei Crețu din această perspectivă trebuie citită/privită. Pentru că la nivelul UE există un monopol al firmelor care consumă banii europeni, apărat de un formidabil lobby, și care s-a obișnuit să pape bani, fără să facă, practic, nimic! E, viața dulce poate lua sfârșit scurt!

Pentru a aduce la ordine rebelii, orice mijloc este bun! Mai ales după vizitele premierului Dăncilă în Golf. Cine mizează pe prostia ei e tâmpit de-a dreptul! Are în spate o echipă solidă, cu tipi care ies cu gândirea din clișeele ”euro-atlantismului”. Probabil vor fi fiind și oameni din servicii, sătui să înghită căcatul european. Lucrurile sunt fluide, și s-au complicat. Dar este nevoie de diversificarea surselor de finanțare, dacă vrem să ieșim din subdezvoltare.

Revenind la demisionar, drum bun, cale bătătorită! Oricum n-am aflat de la el despre ce mama dracului e președinția România, ce teme a propus țara noastră, ce proiecte. Comunicare publică zero, dialog cu bizonii plătitori de taxe și impozite, zero. În schimb multă aroganță și țâfnă cât cuprinde! Plus ticăloșie! Pentru că știe care pot fi consecințele dezertării lui, acum. Doar poate asta vrea Europa: eșecul președinției României. Și apasă pe butoane…

de Constantin Gheorghe