După ce și-a înstrăinat partea sa spirituală, exilându-și Zeii pentru beneficiile confortului și progresului, după ce a devenit un apendice exterior Naturii, după ce a ratat dialogul și comunitatea, construid uriașul aparat social modern, fratele meu Om înclină acum să-și excomunice sinele și să se alieneze cât mai repede de propriul său temei.

Schelling scrie undeva că anxietatea e cel dintâi sentiment al omului. Poate că abia acum avem dreptate să cităm această propoziție. Când suntem mai rar oameni și mai mult funcții sociale specifice. Identificarea cu funcția lasă să cadă în uitare, sub suprafața conștiinței, acel miez de subiectivitate care face ca libertatea și rațiunea să fie același lucru.

În fine, ideea că mai sunt încă oameni cu mintea întreagă mă pune în mișcare în fiecare dimineață. Vreau să-i cunosc. E, poate, singura acțiune pe care o fac în lumea asta.

de Mario Barangea