privesc în natură ca în valurile unui ocean foarte adânc. ascult ca să înțeleg. e un întuneric deplin în foșnetul frunzelor, o noapte completă în zumzetul insectelor. e inima lucrurilor care bate imperceptibil, veșnic.
lumea oamenilor e în contrapunct.
incapabili să metaforizeze, ei amuțesc. e cea mai frecventă cauză a morții. alunecarea continuă pe suprafețe induce o melancolie fatală. ceva le lipsește dar nu pot spune ce anume. le trebuie timp. iar căderea în timp nu are nevoie de traducere.

de Mario Barangea