15 de ore de somn, ceva intre comă și paralizie cerebrală acută, niciun vis, negru, blackout. Mi s-au desumflat ochii, mi s-a desfundat nasul, jachetele au dezmembrat Parisul, băieții din st Denis, Banlieue si Stalingrad si au vazut visul cu ochii, 80 de apeluri pierdute, Champs Elysee e full de bogati cu idei si bani, o bipeda cu puls își pozeaza picioarele paroase copiind adliteram – fotografia e identica pana la detaliu – o postare de acum doi ani a uneia de aiurea, tot poporul o comentează de ca si cum e ceva nou, eu imi dau seama ca noi, barbatii, preferam o decapitare ISIS decât imaginea aia, dar până si senzatia asta am avut o la postarea originală, nu acum. Ma ridic in cur, beau apa, scot rufe din masina, fumez, scriu un mail lung in care implor. Apoi nimic. Cred ca daca ne am fute mai des am avea mai putine griji. Mi-e dor de ochii mei umflați, beau un whisky, încă unul, deja sunt altul, Era un film românesc cu Iordache, medic celebru, obsedat de un pescar care-i fura casetofonul intr-o toamnă târzie pe undeva pe la Limanu. Cum dracu-i spune?

de Tudor Dumitrascu