SOCIETATEA NEINSTRUITA

Sa ne amintim de educatie, acel cuvant din care umanitatea si-a extras forta sa progreseze. Domeniu rezervat stapanilor si apoi elitelor, acumularea de cunostinte era, pana in secolul 20, o deprindere exclusivista care iti permitea, in functie de statutul social, sa-ti obtii accesul in inalta societate. Vremurile acelea au trecut. La noi, imediat dupa inscaunarea politrucilor comunisti.

Acum vedem, e cumva ironic, nu?, reversul medaliei. Mai pregnant in acele tari fara elite functionale si dominate de uniformizarea valorilor la cel mai mic numitor comun.

Din pacate, educatia in Romania este ca o sosea pe care poate merge oricine fara sa respecte regulile de circulatie. Nu este doar vina celor obligati sa asigure buna functionare a sistemului de invatamant ca am ajuns la o depreciere accelerata a acestuia. De ceva timp, multi profitori au inteles ca functiile se obtin prin fals sau mimarea cunostintelor. Au fost si “ajutati” de cei care le-au pus pe tava cheia pentru acces in varful ierarhiei contra unei atitudini servile. Din pacate, asa am ajuns sa fim virusati pentru o generatie de complicitatea celor care au deturnat scopul acumularii de cunostinte si resurse intelectuale.

Romania nu este deloc normala si nici nu va fi prin declaratii de intentii si consilii ad-hoc. Trecem printr-o suferinta endemica tocmai fiindca peste tot leadership-ul este populat de indivizi carora le lipsesc nu doar cunostintele solide de specialitate, dar si virtutile umane sau apartenenta la un corp profesional recunoscut. Priviti cine conduce o institutie a statului precum Autoritatea Electorala Permanenta. Un personaj care mimeaza priceperea si nu-si poate explica “opera” stiintifica. Sau cel care conducea o companie strategica precum Transelectrica si care a fost deja condamnat pentru falsificarea actelor de studii. Un altul a ajuns seful Oficiului de combatere a spalarii banilor dupa ce a vegetat ani la randul intr-o alta institutie strategica, fara ca decidentul civil sa-i cunoasca secretele. Si el este suspectat ca a inselat o viata sistemul public neavand nici macar diploma de bacalaureat. Acestea sunt doar exemple foarte cunoscute si verificate de procurori. Va garantez, fiindca stiu personal multi sefi si sefuleti de institutii publice, din ultimele doua decenii, ca nu sunt nici pe departe niste exceptii. Chiar si cei care au absolvit ”regulamentar” studiile de licenta au carente majore in demonstrarea capacitatilor profesionale. Dar politica i-a salvat de la un anonimat precar. Acest domeniu magic a aspirat masiv ce nu era elita profesionala. A validat o contra elita (ajunsa ea insasi conducatoare) care s-a ingrosat cu trecerea anilor din cauza indiferentei celor chemati sa asigure filtrele de acces si protectie a statului.

O curatenie este practic imposibila. Nimeni nu va pleca de bunavoie, toti vor continua sa-si ascunda trecutul si lipsa de abilitati profesionale. Vor astepta sa treaca timpul, sa faca mici sau mari servicii cui trebuie, sa-si indeparteze permanent competitorii mai pregatiti si sa promoveze mereu nulitati ca ei.

Ce nu recunosc conducatorii acestei tari este gravitatea situatiei. Toti stiu despre aceasta realitate, insa prefera sa taca, complice. Este o lupta pierduta pe care si-o asuma. Mai curand se ocupa de castigarea puterii, ca scop in sine, si apoi vor amenaja convietuirea cu partea imunda a sistemului public. De aceea nu veti vedea oameni noi in politica. Pentru ca ei nu sunt nici agreati si nici prosti sau ticalosi sa se prefaca la infinit. Prin oameni noi nu inteleg oameni fara experienta, ci din contra, acei indivizi cu realizari profesionale, cu o varsta suficienta pentru a performa constant in domeniul lor de activitate, dar care n-au avut acces in cercul relational al politicienilor. Desigur ca nu trebuie sa fim condusi de academicieni si ”doctori” in orice, desi la cati plagiatori avem, pare ca nu mai e mult sa producem ca in vremea comunistilor primii academicieni fara facultate. Ce ar fi fost de asteptat sa faca sperantele eterne ale politicii romanesti este sa se decupleze de legaturile oculte si de obligatiile ascunse. Sa schimbe paradigma in selectia, promovarea si blocarea accesului impostorilor. Nu era deloc greu. De un secol se intampla asta, cu succes, in statele democratice civilizate. Iti trebuie doar buna credinta si e drept, un pic de stiinta. Nu asta asteptam oare de la conducatori, mari sau mici: sa fie ceva mai mult decat un om obisnuit?

O NOTA DE PLATA SCUMPA

Asa ajungem la mareata realizare a statului roman care dupa 2 saptamani de la finalizarea unui proces electoral nu reuseste sa inchida socotelile. De fapt, sa valideze mandatele miilor de candidati castigatori. Un mister pentru noi, dar cu siguranta deslusit in interiorul mecanismului de validare a rezultatelor. Dar cum poate fi altfel, cand conducatorul AEP se incurca in lamurirea disfunctionalitatilor tehnice ale institutiei? Suspiciunea ca programele informatice sunt virusate de oameni neinstruiti sau de interese ascunse isi face loc cu fiecare zi care trece in intarzierea comunicarii rezultatelor finale. Si, dupa cum vedeti, linistea care acopera acest fapt nemaintalnit este asurzitoare. Nu spun ca a fost vreo frauda la vot, dar n -am intalnit in toata istoria noastra post decembrista o situatie similara tratata cu atata relaxare.

CUM NE PACALIM SINGURI?

Si nu doar aici suntem asigurati ca statul lucreaza pentru noi. A trecut ceva timp de cand n-am mai scris despre pandemie si gestionarea crizei. Am lasat sa se aseze lucrurile si am asteptat sa mi se confirme supozitiile. Acum, dupa ce a revenit teama unei transmiteri in masa a virusului, observ ca avem aceeasi comunicare ineficienta si eliptica, ca in primavara. Stim ca liderii din orice tara nu aveau un manual de raspuns la pandemie. Dar o strategie adaptata in timp real la evolutia bolii era dezirabila. Nu cred ca PSD s-ar fi descurcat altfel decat PNL daca era la guvernare. Fiindca ambele partide sunt construite pe oligarhii institutionale si dependente de acestea. In aceasta relatie toxica se vede esecul perpetuu al puterii politice.

Cand apar crizele si provocarile majore in societate, calitatea umana si soliditatea institutiilor sunt esentiale. Fara ele, orice conducator ales este victima incompetentilor pe care i-a tolerat in functii. Tot ce a facut Guvernul a fost sa impinga de la o zi la alta cumularea de cazuri in evolutie. Este similar cu datoriile pe care un om le acumuleaza peste veniturile curente si le plateste cu taraita. Capacitatea noastra de raspuns in fata unei crize de proportii este cu adevarat problematica. Si nimeni nu va recunoaste, din motive de frica, precaritatea sistemelor publice. Sunt adeptul respectarii proceselor democratice. Prin urmare, cred in principiul imuabil al testului direct in fata vointei populare – alegerile libere. Asadar, nu mi se pare rezonabil, cu atat mai mult justificat sa cauti pretexte si sa inventezi panici inutile pentru amanarea unui drept al cetateanului. Dar, in aceeasi masura,, asteptam de la conducatorii acestei tari sa fie sinceri si sa explice care sunt costurile libertatilor noastre. Vrem afara fara restrictii? Atunci, rezultatul va fi imbolnavirea in masa. Ori statul se ingrijea sa asigure testarea rapida, la cerere si pe cat posbil fara costuri, si atunci se asigura ca aveam o ingradire a raspandirii virusului, ori se adapta situatiei si isi folosea resursele pentru diminuarea asaltului conspirationist care a creat un val uman urias de sfidare a masurilor de protectie. Cu regret trebuie sa o spun, daca se vor tine alegerile va fi cel mai lipsit de legitimitate Parlament, unde exista riscul sa vedem oameni nepotriviti si forte politice nereprezentative pentru natiune, dar validate de un grup restrans de alegatori.

SFANTA LISTA DE PARTID

A inceput in forta razboiul care se reia o data la 4 ani in interiorul partidelor. Am vazut ca la nivelul localitatilor cu peste 100 de mii de locuitori cei mai multi primari au o legitimitate minora dupa vot. Si ca ei sunt zecile de mii de consilieri locali sau judeteni. Dar, oare, cum e posibil ca in Romania cei care pierd sa fie primii care candideaza la urmatorul scrutin? Din cate am vazut in alte state democratice, un infrant ramane pe margine. Nu joaca la doua capete. Nu trage doua lozuri din care unul va fi castigator. Nu primeste ca premiu de consolare voturile unor oameni care nu-l au vrut. Daca partidele ar fi orientate spre asteptarile publicului ar trebui sa decida: ori apreciaza votul direct care iti arata preferinta pentru un candidat (la locale) ori considera ca aceste voturi nu sunt relevante si atunci ii sustin pe listele parlamentare ca reprezentanti speciali. Inteleg ideea ca acesti oameni trebuie sa ramana atasati unei functii sau demnitati publice. Insa cum isi pot imagina ca ii va credita cineva cu respect sau moralitate cand isi aranjeaza sansele pentru ei indiferent de vointa alegatorului?

Cat timp ai pierdut, nu conteaza din ce motiv, inseamna ca ai facut o alegere personala pe un drum asumat. Nu poti fi pierzator ca primar si castigator ca senator. Aici este o eroare de sistem (democratic). Desigur ca nu te poate opri nimeni, legal, sa faci asta? Dar nu acesta era rolul partidelor, care continua sa refuze profesionalizarea interna si responsabilitatea fata de cetatean? Sa trieze candidatii, sa impuna criterii de selectie restrictive prin care sa delimiteze functia administrativa de cea executiva, respectiv politica (legislativa). In aceasta atitudine credibila consta de fapt inceputul unei profesionalizari a statului. Controversata lista a Gabrielei Firea pentru Consiliul general al Capitalei, ne demonstreaza acum la ce duce o aberatie politica. 20 de oameni se retrag sau au fost obligati sa renunte la locul obtinut prin vot pentru ca sponsorul lor a pierdut postul de primar general. De fapt, a pierdut si lupta pentru suprematie in conducerea partidului. Si in loc sa fie dezavuata (daca indirect ni se prezinta un esec), este tolerata. Pentru ca nu exista forta de decizie necesara in aplicarea principiilor care ar trebui sa defineasca un partid. Asa intelegem cat de falsa este selectia interna, cat de putin conteaza asteptarile cetateanului, cat de relativa este ierarhia politica. Cum am anticipat, infrangerea de la Bucuresti, i-a daramat autoritatea Gabrielei Firea. Ea se va salva, cum era de asteptat, singura, insa tot mecanismul pe care l-a construit si a sustinut o in varf va fi demolat.

Dar ce vedem in PSD se intampla cam in toate partidele. Sunt lupte insangerate pentru obtinerea unui loc pe podium. Miza nu este castigarea increderii electorilor. Din contra, miza este obtinerea unei pozitii de putere prin intermediul unui proces electoral care favorizeaza alegerea pe liste in locul celei individuale. Va imaginati absurdul in care sunt numerosi candidati de seama care pierd sustinerea alegatorilor la nivel local si apoi, peste doua luni, ii obliga pe acestia sa-i voteze pe o lista de partid? De aceea spun ca simulam profesionalizarea institutiilor statului. De aceea nu cred ca putem fi activi sau increzatori in spatiul politic de bunavoie. Pentru a deschide usile catre oameni valorosi, partidele trebuie sa prezinte dovezi in spatiul public ca au inteles rostul schimbarii. Intuiesc ca noua majoritate isi va propune o reforma electorala prin care sa diminueze si mai mult bazinul electoral captiv al PSD. Printre initiative vom regasi : revenirea la doua tururi de scrutin la locale, votul la distanta, revizuirea numarului de membri ai Parlamentului si fixarea unor colegii electorale in functie de numarul real al populatiei aferente, renuntarea la listele inchise pentru consilierii alesi, etc.

ULTIMA REPREZENTATIE CU PUBLIC

PSD a relansat o parte din Programul sau de guvernare. Deseori m-am intrebat care este logica pozitionarii in spatiul public cu astfel de documente complexe. Daca s-a bifat un moment sau se urmareste castigarea unui capital de simpatie? Poate ca s-a dorit sa nu fie observabil acest efort. Caci efectul in spatiul pubic a fost aproape nul, desi este un instrument valoros de comunicare cu alegatorii. Dar, remarc, ca orice cunoscator al programelor de guvernare, ca noul document este o varianta revizuita a celui din 2016. Cum era de asteptat, desi nu este si de dorit, PSD revine cu principul redistribuirii centralizate a resurselor publice. Din nou se mizeaza pe captarea bunavointei categoriilor defavorizate. Intregul program economic este sustinut pe nevoia de finantare din surse bugetare a veniturilor reduse ale indivizilor. In timp ce bunastarea in alte societati europene a redus valoarea politica a social democratiei, la noi inca mai exista un bazin urias de nevoiasi care merg la vot. Pe ei se bazeaza PSD. Insa ceea ce stiu foarte bine liderii sai este ca emanciparea oamenilor si intarirea clasei de mijloc vor actiona cu o forta opusa, exact impotriva celor care au investit in acest tip de politici publice. Si, din acest motiv, PSD nu are perspective sa revina, prin astfel de strategii, la guvernare.

-Populatia activa si care face sa respire economia din care se hranesc si ceilalti, asteapta oportunitati egale si o dezvoltare rapida dupa principiul: cine munceste eficient castiga suficient. Este, insa, de inteles ca acum nu vom vedea o reforma din temelii a social democratiei si prevad ca nici peste un an. Fiindca in tot acest timp, ceilalti vor formata societatea romaneasca. Actualii guvernanti si probabil viitori, vor reforma din temelii organizarea statului. Pot anticipa ca sistemele mari, justitia, sectorul public, infrastructura critica, securitatea nationala vor fi remodelate fara implicarea sau opozitia PSD.

FRATI DE ARME

Se apropie ziua alegerilor din SUA. Inainte sa comentez acest eveniment, remarc momentul exceptional al relatiilor noastre cu America. 8 miliarde de dolari vor fi investite in finalizarea reactoarelor care lipsesc centralei nucleare de la Cernavoda. In plus, vor fi completate multe dintre echipamentele militare necesare asigurarii securitatii Romaniei ca pilon al flancului estic al NATO. Mai mult, in cadrul Initiativei celor 3 Mari, SUA face un pas inainte si sustine proiectul de conectare terestra si feroviara intre portul polonez Gdansk (Marea Baltica) si Constanta (Marea Neagra). Aceste decizii nu sunt simple acte comerciale sau de bunavointa. Avem acces direct la know how, la scheme de finantare speciale, la tehnologii duale si la cele clasificate. Relatia noastra cu America este cu adevarat stategica. Implicarea totala in aceste acorduri a guvernelor celor doua tari este garantia ca planurile nu vor esua. In plus, Romania este recunoscuta ca partener de prim rang in arhitectura de securitate globala a Americii. Asadar, oricine va fi presedintele SUA va duce mai departe acest parteneriat. Acum 4 ani relatam de la fata locului victoria republicanilor la Casa Alba. Am pariat pe acest rezultat. Anul acesta nu voi fi acolo din motive independente de dorinta mea. Iar daca superstitia joaca un rol, atunci prevad un esec pentru actualul presedinte. In noiembrie 2016, imi imaginam ca Trump va revigora capacitatea Americii de consolidare a fortei sale planetare. In cateva privinte a reusit (vezi acordurile istorice din Orientul Mijlociu, subrezirea regimurilor ”toxice” sau confruntarea cu persepctivele hegemonice al Chinei comuniste. In plan intern, insa, presedintele Trump a provocat dezmagire si chiar furia multor conationali. Stilul agresiv (brutal) de comunicare si intoleranta sa la propriile greseli a radicalizat publicul. Iar modul riscant si neserios in care a gestionat efectele pandemiei il poate costa reeditarea victoriei. Sondajele potrivnice, atacurile sale permanente la adversarii politici, folosirea unui tratament (neautorizat pentru public) cu anticorpi monoclonali prin care s a vindecat miraculos de COVID, in timp ce peste 200 de mii de americani au murit fara sa aiba acces la acest remediu salvator, sunt gesturi provocatoare care ii mobilizeaza pe alegatorii democratilor. Acestea sunt realitati masurabile in cercetari de specialitate sau in rapoarte publice de finantare a candidatilor celor doua partide. Trump este in pericol sa piarda statele cheie care vor decide castigatorul. Iar pe langa o infrangere la Casa Alba, republicanii pot pierde si Senatul (Camera Congresului unde votul popular nu conteaza), dupa ce acum doi ani au ramas fara majoritate in Camera Reprezentantilor. Daca va fi asa, se va confirma faptul ca America isi poate corecta rapid optiunile gresite. Si ca sistemul politic, impreuna cu establishment ul institutional, detin instrumentele si controlul in conducerea executiva si in perpetuarea strategiei globale de mentinere a SUA ca actor principal.

de Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.