EXCEPTIONALA STARE A INUTILITATII”

Pus au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa i o ia altul.”

Psalm 108, David

Mi-am amintit de aceste vorbe uitandu ma in jur si vazand cata ura si ignoranta a cuprins tara. N-au fost mai deloc vremuri faste in ultimii 30 de ani ca sa avem ce regreta. Iar, de ceva timp, s-a instalat o deznadejde generala. Multi au crezut ca impostura si abuzurile vor fi estompate sau chiar eliminate. Dar nu este deloc asa.

Tot mai multi oameni sunt nemultumiti de acest status quo care nu ofera perspectiva unei imbunatatiri. Nu ne mai plac guvernantii, nici cei care le iau locul cu prima ocazie. Vedem asta in contestarea lor perpetua si in indiferenta majoritatii populatiei la mobilizare in spatele unor indemnuri politicianiste. Traim cu fatalitatea futilitatii noastre intr-o societate anomica, unde politicienii sunt distanti si distantati fata de cetateni. Dupa 6 luni de cand scriu aici, in singurul loc in care inca n-am fost cenzurat, primesc intrebari de la cunoscuti care vor sa inteleaga ce valoare au textele mele. Le spun ca sunt sute de distribuiri si numerosi oameni rezoneaza cu gandurile pe care le exprim. Pentru media compromise, astfel de analize nu sunt un bun de utilitate publica. Pentru ca in prime time sau in site-urile de promovare politica, tot cei dinainte de ‘90 sunt ”(in)formatori de opinie”, iar restul sunt arlechini ai spectacolului platit de politicieni. Asa ca va incurajez sa cititi, nu sa priviti tamp la televizor. Va indemn sa ganditi si sa nu va lasati inselati de vorbele unor mercenari. Sa luati in seama ce spun cei care n-au schimbat barca dupa cum le vine plata si nici din frustrarea unor neimpliniri.

VORBIM, DAR STIM CE SPUNEM?

Trec pe langa urechile voastre fara sa va influenteze. Uneori le folositi, din obisnuinta sau neatentie. Dar v-ati gandit ce exprima aceste expresii adorate de numerosi conationali?

E un inceput;

Sa rezolvam problema;

Merge si asa;

Lasa ca si ceilalti sunt la fel;

Dam militaria jos din pod;

Asa nu se mai poate;

Imi asum;

Ne intelegem noi;

Bine ca s-a rezolvat;

Lasa ca stiu ei mai bine.

Aceasta este o mica parte din panoplia de vorbe goale pe care le utilizam in orice context. Un fel de pseudo limbaj asemanator limbii de lemn din vremea comunistilor. Parca am avea o masca de protectie verbala atunci cand nu stim ce sa spunem. Si deasupra tuturor troneaza conducatorii, vechi si noi, care vorbesc ca si cum ar citi ziarul. M-am intrebat care este rostul aparitiilor programate la ora si data fixa ale sefului statului? Poate fi un bun exercitiu de comunicare cu publicul, desigur. Dar ce fel de comunicare este aceasta daca intrebarile raman fara raspuns, iar explicatiile oferite sunt doar versiuni noi ale aceluiasi mesaj?

K. Iohannis: ”Aflăm de la buletinele de știri că la noi pandemia e în extindere, dar în realitate lucrurile au fost gestionate bine. Chiar statele de care vorbiți au un număr de cazuri mult mai mare ca noi, chiar raportat la populație.”

E. Macron: ”Virusul circula astazi cu o viteza pe care si cele mai pesimiste previziuni nu au anticipat-o. Niciodata Franta nu va lasa sa moara sute de mii de cetateni.”

Nu stiu cine ii scrie textele presedintelui nostru sau daca exista acel cineva care le scrie. Dar, cu siguranta, lipseste un speechwriter profesionist. Problema nu este limbajul, ci mesajul. Ii lipseste empatia, caldura, candoarea, realismul compasiunea. In schimb, abunda in cifre, statistici, indemnuri disciplinate, forta metalica. Este o vesnica redare a unui raport de pe campul de lupta. Alocati putin timp sa cititi comentariile de la postarile pe Facebook ale presedintelui. Sunt mii de contestatari, de la oameni care iau in deradere pana si gesturile sobre, cum ar fi comemorarea victimelor de la Colectiv. Nu pe acestea le ironizeaza romanii, ci neputinta conducatorilor sau exploatarea emotionala a unor tragedii. In momente de criza cum este cea prin care trecem, mai ales cand nu exista solutii cunoscute, oamenii au nevoie de sprijin emotional si de certitudini reale, nu inventate.

Marile batalii le castiga doar cei mai buni oratori care conving masele. Niciun conducator nu poate fi cu adevarat lider fara carisma si retorica. Altfel, este doar un surogat care si pierde in timp din savoare.

IPOSTAZA ADULARII SINELUI

In trecutul recent, in multe state autoritare, presedintii tineau conferinte de presa interminabile si chiar emisiuni fluviu pentru adormirea maselor. O prezenta prin ecranul televizoarelor proiecta impresia realitatii, iar o pseudo discutie cu ziaristii contura haloul unei libertati de exprimare. Dar, in realitate, exercitiul de imagine avea ca scop intretinerea iluziei de siguranta a celor multi care traiau cu angoasa micimii lor in fata puterii omnisciente a statului. Noi riscam sa intram in aceasta logica a comunicarii. Ati observat ca nu mai exista purtatori de cuvant ai institutiilor? Avem consilieri in toate domeniile posibile, dar aproape niciunul care sa-si asume comunicarea publica. Rolul unui comunicator, daca exista, este insignifiant. Cand liderii ajung la concluzia ca numai ei se pot adresa poporului, inseamna ca am renuntat la comunicare ca instrument al transparentei. Nu intamplator, in statele civilizate, astfel de roluri sunt valorizate si esentiale. Acesti specialisti in comunicare nu le fura liderilor din carisma sau notorietate, asa cum cred politicienii de la noi. Multi neavand oricum asa ceva… Ei sunt garantia credibilitatii actelor de comunicare ale liderilor. Prin acesti specialisti se ordoneaza transmiterea onesta a informatiilor. In lipsa lor se produce un scurtcircuit in relatia de incredere intre conducator si cetatean. Iar in cele din urma, toata ura verbala si reactiile zeflemitoare la care sunt supusi provin din aceasta distorsiune a rolurilor.

”Dumnezeu nu se lasa batjocorit! El este indelung rabdator, dar este si drept.”, Patriarhul Daniel

Cunoasteti, desigur, emotia publica aparuta dupa ce aceste vorbe au fost spuse ca reactie la indiferenta guvernantilor fata de nevoile credinciosilor. Spre deosebire de majoritatea politicienilor care n-au instructia si nici lexicul necesare vorbirii in pilde sau subintelesuri, slujitorii bisericii sunt scoliti. Iar cei care ajung in varful ierarhiei au si rafinamentul necesar unei adresari lumesti, atunci cand este cazul. Asadar, Patriarul Daniel le-a spus indirect conducatorilor ca in istoria Romaniei pelerinajul la moaste este mai presus de dregatorii, molime si alte catastrofe. Prin urmare, sa nu faca greseala (pe care a facut-o Ceausescu) sa interzica practicarea credintei. Sfantul cuvios Dimitrie cel Nou ocrotitorul Bucurestiului, ca si Sfanta Cuvioasa Paraschiva, nu sunt doar niste moaste de atins in scopul vindecarii de boli. Sunt elementele definitorii ale exercitarii actului de credinta. Cum spuneam, oamenii cauta de la conducatori, indiferent care sunt acestia, compasiune si incredere. Chiar daca oricine este liber sa nu practice o (anumita) religie, aceasta libertate nu trebuie sa fie folosita in scopul interzicerii sau batjocoririi valorilor si simbolurilor altcuiva. Nu-mi plac nici politicienii care mimeaza credinta si se afiseaza electoral la astfel de sarbatori. Dar macar pe acestia ii putem ignora, cat timp nu-i mai ia nimeni in serios. In schimb, priviti ce se intampla in Franta, unde indivizi indoctrinati in fanatismul credintei ucid oameni nevinovati. La aceasta credinta radicalizata se ajunge tot din cauza intolerantei. Cu cat politizam credinta, cu cat o marginalizam cu forta, cu atat va creste ura intre oameni.

LOTERIA VINDECARII

-Cand aveam cateva sute de cazuri de COVID pe zi se cautau vinovati. Partidele de opozitie si liderii lor erau ”iresponsabili”. Apoi au devenit brusc responsabili si-au adoptat o lege care permite starea de alerta perpetua si trimiterea acasa a persoanelor infectate. Asa s-a umplut tara de ”mine” umane care raspandesc virusul. Odata ce autoritatile au devenit si mai responsabile, nimeni nu mai este vinovat pentru miile de cazuri zilnice. Acum ne luptam eficient cu virusul. Pentru ca sunt prea multi bolnavi, ii trimitem acasa. Fiindca spitalele nu mai au unde sa-i trateze. Stabilim prin noi norme ca oamenii sa stea de vorba prin telefon cu medicul de familie. Oare pana acum nu faceau la fel? Si cum nu exista niciun tratament, cercul vicios se inchide tot la spital. Dar nu in saloane, ci in sectiile de terapie intensiva, acolo unde mor cam o suta pe zi. Ca sa simplific lucrurile: oricine are simptome de boala este sfatuit (nu obligat) sa stea in casa, teoretic monitorizat daca isi face testul, iar cand ajunge in stare critica este preluat la spital (cu sau fara test). Asa s-au umplut sectiile de terapie intensiva. Insa foarte multi oameni se confrunta cu urmatoarele dificultati majore: n-au bani sa si faca testele, nu apreciaza corect simptomele, n-au de partea lor autoritatile medicale pentru preventie. Inevitabil, ajung in cateva zile in stare grava. Dupa care mor. Aceasta este strategia inteligenta de ingradire a raspandirii virusului: cu trimiterea bolnavilor in comunitate si cu promisiuni ca vom face mai multe teste, vom realoca niste sute de paturi de terapie intensiva (fara instalatii de oxigen sau personal medical suport). Ceea ce se intampla este atat de absurd, incat ajung sa-i inteleg pe medicii din Targu Jiu care au plecat din propriul spital unde erau internati. Acesti oameni au preferat sa si asigure igiena personala altundeva decat la locul de munca. Este un exemplu al sindromului neputintei serviciilor medicale nationale. Cu zeci de mii de oameni care refuza sa vina la spital de frica infectiilor nosocomiale (care te omoara mai repede decat virusul), dar punandu si viata lor si a altora in pericol in timp ce contempla din apartament evolutia bolii si sansele vindecarii.

CU GAROUL LA GAT

In alte tari din Europa masurile de preventie sunt numeroase si eficiente. Si chiar si asa, liderii lor recunosc ca nu mai au solutii. Nimeni nu se lauda cu modul in care gestioneaza criza, fiindca nu e nimic de laudat. Masca si spalatul pe maini nu mai sunt suficiente. Altii au inteles ca raspandirea virusului nu se produce doar in sali de cinema, restaurante, biserici sau pe stadion. Nici in scoli, pe care numai Romania le tine inchise. Desigur ca unele masuri de la noi sunt comune cu ale altor state europene. Dar una, cea mai importanta, nu se va lua cand trebuie (asa cum spun toti specialistii, lockdownul trebuie aplicat cand rata de transmitere este peste 1). Pana in 6 decembrie, nu va exista nicio izolare preventiva a populatiei. Vom duce aceasta boala pe umerii nostri pentru ca nu exista altcineva care sa preia responsabilitatea. Dar dupa alegeri, asteptati-va la ce e mai rau. Daca apucati sa fiti sanatosi. Si nu vreau sa va dezamagesc, insa finalul nu va fi atunci. Asa cum ne-a spus presedintele, situatia va fi mai rea si nimic nu se va imbunatati pana in martie anul viitor. Sa avem incredere in ceea ce spune cel mai informat om din Romania! Care inca n-a aflat de la partenerii europeni ca niciun vaccin stabil si testat nu va fi disponibil mai devreme de aprilie 2021. Dar si daca ar fi, Romania nu va fi capabila sa administreze in masa acest ser din cauza conditiilor foarte dificile de transport si pastrare a dozelor. Cu parere de rau o spun, dar mai grav mi se pare ca, dupa ce scapam cu viata din cea mai grea iarna a vietilor noastre, speranta unei salvari va depinde de asteptarea unui vaccin care nu va ajunge decat la un grup mic de persoane. Si mai sper ca guvernantii privesc cu atentie ce se intampla in Polonia. Un abuz (impachetat juridic de o Curte Constitutionala ultraconservatoare) asupra dreptului femeilor la avort terapeutic a declansat o revolutie in strada. Si partidul presedintelui polonez aflat la putere de 2 mandate, ca si PNL – partidul presedintelui roman, sunt sustinute de o majoritate populara. Insa atunci cand ajungi sa interzici drepturi, sa restrangi libertati sau sa sacrifici santatea celor multi furia oamenilor este mai presus de votul conjunctural si nicio pandemie sau carantina nu va opri tragerea la raspundere a vinovatilor.

COMPLEXE DE BUTAFORIE

Tara este in campanie electorala. Din nou. Guvernul se imparte intre administrarea crizei si vizitele electorale. La fel sunt si celelalte partide care se amagesc ca vorbesc cu alegatorii prin emisiuni televizate sau comunicate de presa.

Lumea lui Orwell este adaptata specificului local si in contextul potrivit. Dar cui ii pasa? Stiati ca PSD a obtinut venituri din subventii de la buget mai mari decat profitul Ford Romania? Este a 44 a ”companie” a tarii. PNL este abia pe locul 116, dar are sanse se recupereze de la anul. Iar printre beneficiarii banilor nostri sunt chiar si partide fantoma care au avut traseisti de marca, precum Teodor Melescanu. Acesta si-a mutat prietenii parlamentari intr-un partid numit Forta Nationala care a primit apoi subventii despre care nimeni nu mai stie cum s-au cheltuit. Acest sistem de recompensare a unor entitati private este profund gresit. Permite consolidarea oligarhiilor de partid si are ca efect indepartarea oamenilor competenti. Partidele vechi (dar si cele noi manifesta acelasi comportament) sunt corporatii prin care membrii sai aflati in varful ierarhiei se ocupa cu pastrarea privilegiilor. Iata si 2 exemple:

1. Fostul primar al Sibiului declarat incompatibil de ANI si de o instanta de judecata continua sa fie in functie pentru ca o alta instanta a eludat starea de fapt. Unii sunt incompatibili, altii nu. Probabil ca depinde cine esti.

2. La Senat s-a blocat activitatea si s-a gripat functionarea Biroului permanent. Adica PSD nu mai are majoritate si, astfel, siguranta conducerii. Desi s-a gasit un tap ispasitor convenabil (un fost pmp ist, de nadejde, totusi, ani de zile), adevarul este altul. PSD a pierdut majoritatea peste tot, in Biroul permanent, unde are 3 voturi mai putin (nu unul, cum s-a spus) si in plen, unde mai multi senatori si-au dat demisia din partid sau din functie. Asadar, acea lege de amanare a alegerilor nu va fi niciodata discutata. La fel ca initiativa cetateneasca ”Fara penali…” care putea fi supusa vointei populare la scrutinul din decembrie. Deci, nu pentru ca s-a blocat vreun birou n-avem o finalitate, ci pentru ca nimeni nu are vreun interes sa existe un rezultat. Si daca vorbim de controlul puterii in Parlament, sa lamurim de ce a evitat PNL sa conteste ocuparea functiilor de presedinte ale celor doua camere. Daca tot au avut majoritate pentru caderea unui Guvern si instalarea altora. Iar raspunsul poate fi acesta: retorica electorala anti-PSD. Pana la sfarsitul mandatului, PSD s-a complacut in strategia adversarului sau politic: trebuie sa-si duca crucea vinovatiei in imaginarul colectiv. Altfel, daca ar fi renuntat acum un an la cele doua functii de conducere, liberalii ar fi detinut puterea absoluta, adica Parlamentul, Guvernul si Presedintia. Dar, atunci, cine ar mai fi fost vinovatul de serviciu in mintea alegatorilor?

SERVICIU CONTRA SERVICIU

Este o mica picatura intr-un ocean al imposturii ca autoritatile au retras definitiv dreptul de functionare a scolii doctorale de la Academia de Politie. Cu decenii in urma, aceasta institutie de invatamant era prestigioasa. Si ar fi ramas in continuare daca niste profitori nu gaseau teren fertil pentru o recolta de impostori ai neamului. Au vandut titluri academice si au aranjat cariere profesionale prin acest simulacru de cunoastere avansata. Dar sa nu ne facem iluzii, mai sunt multe universitati private care mimeaza performanta academica si multi absolventi de ai lor care polueaza masiv viata romanilor cu nestiinta lor.

Quid pro quo (la noi este vorba: o mana spala pe alta) a fost si ramane baza functionarii statului.

CINE CLIPESTE PRIMUL?

Se apropie alegerile americane. Pe 4 noiembrie voi fi in direct, dimineata, la TVR1 si voi analiza rezultatul. Un final pe care mai toate tarile europene il doresc anti-Trump. Dar important este cum voteaza America, nu-i asa? Acolo unde principala preocupare nu este cine va castiga, ci cum poate ramane Trump la conducere. Cu exceptia unei victorii categorice, actualul presedinte se pregateste de contestarea rezultatului. I-a prevenit de cateva ori pe democrati si pe sustinatorii lor cu refuzul recunoasterii infrangerii. Sunt mai multe scenarii in care Trump poate contesta victoria lui Biden. Cel mai previzibil pas va fi blocarea numararii unor voturi din statele unde risca sa piarda voturile. Asa cum a fost in 2000, in Florida, cand Bush Jr. i-a furat victoria lui Gore. Sa retinem, insa, ca in aceasta campanie miza castigarii alegerilor sta in maximum 10 state, dintre care 6 sunt cu adevarat vitale pentru obtinerea celor 270 de voturi electorale. Trump continua sa aplice tactica proorocirii dezastrului si a fortelor oculte care vor sa-l dea afara din Biroul oval (dupa ce acum patru ani nu-l lasau sa intre). In schimb, Biden ramane consecvent stilului de adresare precaut, de salvator post dezastru. Finalul va fi palpitant. Peste 80 de milioane de alegatori si-au exprimat deja optiunea, un record al tuturor timpurilor (datorat si situatiei sanitare; SUA are peste 100 de mii de cazuri zilnic!), dar asta va ingreuna si mai mult numararea voturilor care poate dura pana in 8 decembrie.

de Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.