SUFLETUL SI JUNGHIUL

Raed Arafat: Nu vrei să porţi mască? Ieşi afară!

Klaus Iohannis: ”Copiii se obișnuiesc repede, chiar cu lucruri mai puțin plăcute”.

V-ati intrebat, desigur, de ce simtim ca pe o arsura in stomac mesajele autoritatilor. Nu doar acestea, din prezent. De ceva timp, poate chiar de decenii, dupa ce am scapat de limbajul de lemn si indiferenta conducatorilor comunisti, ne-am fi asteptat sa comunicam altfel. Adica responsabilii sa fie concisi, empatici si onesti in exprimarea publica. Sunt cerinte minimale pentru o relatie corecta intre guvernanti si guvernati. Si totusi, asa ceva nu se intampla. De fapt, se intampla opusul. Lasam deoparte demagogia. Ne uitam doar la relatia umana necesara intre demnitar si cetatean. Si vedem o prapastie care nu va fi niciodata depasita, asa cum arata mediul in care traim. Nu conteaza ca esti presedinte de tara sau sef la un serviciu public. Important este sa-ti intelegi rostul si obligatiile postului. Oricat de mare este functia, in cele din urma tot un functionar in slujba cetateanului ramai. Iar respectul pe care trebuie sa-l acorzi vine de la sine. Se prezuma, daca vrei sa obtii un job la stat. Acolo unde sunt colectate multe rebuturi profesionale. Nu spun ca nu sunt oameni valorosi sau calificati in administratia publica. Ma refer insa la tentatia uriasa si accesul facil al profitorilor in acest borcan cu miere, incurajati de conducatorii statului. Va mirati de angajari pe ochi frumosi sau diplome aranjate? Acesta este efectul anilor de indiferenta al celor care au condus sistemele publice. Si din acest motiv este o concluzie intuitiva ca liderii au devenit masini fara suflet. Dar daca de la ceilalti nu am mari asteptari sa fie apropiati de oameni, de la presedintele Romaniei, da. El ar trebui sa fie primul om cu suflet al tarii. Chiar daca ar fi singurul sau printre cativa. Pentru ca, pe langa rolul sau functional, are si unul simbolic. Reprezinta in mintea multora pater familiae. Este cel care vegheaza si asigura pacea sociala. Iar aici, in aceasta sintagma (in care Constitutia nu i-a spus explicit) sunt incluse obligatiile si abilitatile de conducator luminat. In desele sale aparitii, domnul Iohannis si a depasit teama comunicarii publice deficitare. Dar acum realizam ca nu este suficient sa-ti faci curaj. E nevoie sa si crezi in ceea ce faci. Oricati consilieri vei avea pentru imbunatatirea imaginii publice acestia nu te vor transforma in ceea ce nu esti. Este usor sa transformi un politician perceput ca elegant si binevoitor intr-unul rau, malefic sau autoritar, insa invers nu s-au vazut astfel de minuni. Cum la fel, poti pacali pe unii, pentru un timp, dar nu poti sa-i pacalesti pe toti, pentru totdeauna. Intr-o tara care duhneste de demagogie si este intr=-o deriva morala, singura mea asteptare este sa vad un reper, un om debarasat de angoase si constrangeri ordinare care sa ne vindece de ranile facute de multimea indivizilor fara suflet. Putem ignora cu brio abuzul de incredere al multor politicieni, dar nu putem depasi usor starea de indiferenta sau inadecvare la context din partea presedintelui.

AMANTA MEA, ROMANIA

Am observat ca revin in discursul public teme profunde ca patriotism si nationalism. Desi sunt niste concepte serioase si relevante pentru vremurile prin care trecem, la noi ajung sa fie doar sloganuri electorale. Valoarea lor ramane ancorata in discursuri populiste fara substanta si continuitate. In realitate, avem de-a face cu o confuzie si o inselatorie. Prima este frecvent intalnita la conducatorii care pierd contactul cu poporul. In lipsa unei recunoasteri explicite din partea electoratului, politicienii sustin un asa-zis patriotism, de fatada. Pe care publicul il identifica mai curand cu nationalismul. In fapt, nu este nici una, nici alta. Patriotismul este o stare individuala, un gest asumat si insusit in educatia timpurie. Nationalismul este o ideologie, un comportament educat la care se adera voluntar. Este ca o credinta. In Romania, ambele cuvinte au devenit desuete. Au fost golite de sens si s-au perimat printre sloganuri si declaratii de intentie. Asa ajungem sa descoperim inselatoria. Un partid care-si asuma o astfel de doctrina actioneaza la vedere si se comporta in consecinta ca un promotor al nationalismului. Nu poti fi nationalist cand iti convine, cand adversarul este ocupat cu alte mize sau nu mai ai tractiune in randul electoratului. Iata un model de lider nationalist: „Vrem să transformăm Italia într-o ţară mai modernă, eficientă, fondată pe merit şi competitivitate”, liderul Matteo Salvini, La Liga. Asadar, sa nu fim naivi. Nu mai avem partide nationaliste veritabile, iar cele care pretind ca sunt, trebuie sa faca dovada. In schimb, mi-as fi dorit ca in locul vorbelor sa vedem o politica publica prin care copiii si tinerii invata zilnic patriotismul. Asa cum se intampla in alte tari democratice.

PIERDUTI IN ALEGERI

Inca n-au fost alegerile locale si ne pregatim pentru cele generale. Dupa luni de opozitie, in vorbe, PSD a acceptat, fara opozitie, varianta Guvernului liberal. In 6 decembrie, daca nu vine vreo catastrofa peste noi, acest parlament care lucreaza mai mult de acasa se va schimba. Probabil cu o alta repartizare a fortelor politice fata de cea actuala. Chiar daca fiecare parte clameaza acum ca este in opozitie, in realitate, situatia este clara: PSD nu mai are (de vreo doi ani) majoritatea in Camera Deputatilor, dar o pastreaza in Senat. Per ansamblu, insa, s-a vazut ca atunci cand isi doreste, PSD impune directia la vot. Dificultatea PSD este insa alta. Nu mai are aliati politici. Abia ii mai gaseste in Parlament unde mai sunt reminiscente ale unei majoritati construite in 2016. Dar provocarea cea mai mare este cu cine isi uneste fortele pentru urmatoarele alegeri? Decizia este de extrem de urgenta fiindca 15 septembrie este data limita pentru anuntarea aliantelor electorale. PNL stie deja din proiectiile actuale de vot cu cine vrea sa guverneze: PMP si UDMR. Ludovic Orban, presedinte PNL: Mizaţi pe un atu: tot Ardealul va fi liberal. Nu se poate ca Bistriţa să rămână roşie şi spuneţi-le bistriţenilor lucrul ăsta. Deci o să rămână copilul orfan al Ardealului dacă nu merg pe mâna noastră.Deocamdata, USR ramane un adversar politic pentru liberali, dar relatia de parteneriat se poate relua in functie de forta electorala a partidului lui Dan Barna. In schimb, PSD nu are cu cine sa se alieze. ALDE si PPU SL sunt doar “anexe”. Social democratii obisnuiau sa traga la caruta si formatiuni mici care aduceau un anumit electorat subreprezentat. Acum, insa, niciunul dintre cele doua partide nu are un nucleu solid de votanti. Singurul care ofera asa ceva este Pro Romania, considerat un inamic pentru multi dintre liderii PSD. Dar si daca s -ar trece peste acest obstacol major de compatibilitate, un scor de peste 30 la suta la viitoarele alegeri este iluzoriu. Bazinul sau electoral s-a erodat de mult, iar adunarea unor procente separate este, dupa cum stie orice specialist, o iluzie. Ceea ce incearca sa faca acum PSD este o aspirare a tuturor voturilor disparate pe considerentul ca nu vor fi risipite de votantii anti liberali sau anti usristi. In principiu, aceasta este singura varianta rezonabila pentru un partid care a pierdut aproape jumatate din scorul electoral din 2016.

PRESĂ PENTRU PARTID

Atunci cand vor, stanga si dreapta isi dau mana pentru binele comun. Ultima data s-a intamplat la modificarea unei legi care ofera bani publici unor entitati private. Este vorba de presa romaneasca, bine alimentata cu fonduri publice ca sa relateze eficient despre efectele epidemiei. Nu mai are rost sa ne miram. Asa s-au gandit politicienii sa castige bunavointa unor proprietari de afaceri private. Si asta este doar o parte din finantarea stranie a unei prese care se declara independenta. Subventiile primite de partidele parlamentare pentru functionarea lor sunt varsate in cantitati uriase pentru promovarea electorala. Si mai sunt si alte alimentari de conturi. Acelea in care politicienii fac abonamente sub masca unor contracte de consultanta sau, efectiv, cumpara spatii de aparitie in anumite afaceri media. Imaginati va ca vedeti stiri, interviuri sau relatari ale unor declaratii sau evenimente banale care sunt, in realitate, in contul unor contracte de imagine. Daca acestea ar fi dezvaluite si marcate, precum fac televiziunile cu publicitatea, atunci ati avea dimensiunea reala a fenomenului. Si atunci, ati mai crede in inocenta autorului sau in independenta editorului?

OAMENII, PE ULTIMUL LOC

Sa vorbim si despre cauzele ascunse ale imbolnavirii populatiei. Suntem de mai multi ani pe primele locuri in clasamentul tarilor care nu iau masuri impotriva poluarii. Va intrebati de ce se intampla acest lucru? Simplu, autoritatile centrale sau locale nu investesc mai nimic in aceasta tragedie prin care trecem silentios. Sub pretextul ca nu sunt bani la buget, se ascund afaceri profitabile cu manipularea de substante toxice. Este un sindrom al statelor slabe si corupte care pun pe ultimul loc individul si se preocupa doar de o spoiala in actiune. In Romania nu exista nici partid ecologist veritabil, dar nici partide traditionale responsabile si implicate in reducerea substantiala a acestei forme de imbolnavire a populatiei. Iar daca luam in calcul ca fiecare om bolnav din cauza unui factor poluant ajunge sa cheltuie pentru sanatatea sa din banii alocati pentru sistemul medical, veti intelege ca traim intr un cerc vicios. Nu rezolvam cauza, nu reducem efectele. Dar ce asteptari putem avea de la un stat care ii cheama insistent la recoltare de plasma pentru salvarea de vieti pe bolnavii de Covid si, apoi, ii lasa sa astepte in strada, la coada, pentru ca nu exista o organizare eficienta a acestui serviciu vital?

SOCIETATEA MULTILATERAL DEZVOLTATA

La final, sa ne uitam si peste Ocean. La noua corectitudine politica. Dupa miscarile antirasiale, pro life, equal gender, pro LGBTQ+, a venit si ziua cand viata se organizeaza in functie de criterii de eligibilitate. Iar de aici, mai avem un pas spre aberatii sociale. Creativitatea si arta au fost si ele clasificate dupa aceleasi norme. Academia americana de film, acuzata in trecut ca defavorizeaza autori diferiti de omul alb, mascul heterosexual, a reusit sa redacteze un manual de selectie care invinge orice calitate individuala. Nu este suficient sa fii genial sau avangardist, mai trebuie sa fi si conform. Ideologia aceasta care se dezvolta in alte spatii geografice va ajunge in final sa restranga libertatile pe care le clameaza cei care astazi se simt dezavantajati. Nimeni nu pare sa observe ca reperul de la care pornesc toate criteriile de diferentiere este omul alb, barbat heterosexual. Acesta ce este? Nu cumva un stereotip de care incercam sa scapam in viata noastra. Am ajuns sa raportam interactiunea sociala la acest reper care ii va transforma pe cei care se incadreaza in el ca pe o categorie vinovata sau devianta. Raman la parerea ca drepturile si libertatile individuale sunt mai importante decat orice concesie facuta unor grupuri sau categorii umane, care se declara in minoritate. Cu timpul vom ajunge sa construim o alta majoritate compusa dintr un amalgam de reprezentari abstracte. Si candva vom avea o inteligenta artificiala care ne va dicta unde sunt locurile sigure de frecventat, care sunt activitatile recomandate pentru grupul din care provii si cate puncte aduni ca cetatean model pentru noua “societate corecta multilateral dezvoltata”.

de Claudiu Lucaci

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.