mă uitam peste coperțile cărților din bibliotecă. pe nesimțite am intrat într-o stare un pic introspectivă, care s-a acutizat rapid. îmi simțeam lipsa și nu știam, nu eram sigur.

am intrat înăuntrul meu cam timorat, o mulțime de fantasme pe care nu le recunoșteam erau în mijlocul unei petreceri. muzică, dans, etc. cineva mă întreabă: ”cine ești?” ”ăă..eu sunt..” ”cine e tipul ăsta?”, zice altcineva.

destul de rapid sunt invitat să ies. amabil dar ferm sunt dat afară. am răbufnit ”dar nu știți cine sunt, chiar nu știți?” mi s-a închis ușa în față.

am ieșit să mă plimb. cenușiu și o mare de păsări înfometate în aerul înghețat. e mai bine așa.

de Mario Barangea