Bine că a trecut 8 martie și unii, de pe aici, și-au încheiat pseudodemonstrațiile de istorie și raționamentele inversate care pleacă de la presupusa origine a acestei frumoase zile!

Se știe – vreau să zic, cei democrați știu, ceilalți nu cred – că “originea” este un pseudo-argument folosit de extrema dreaptă. De parcă ar conta ziua, anul și locul (8 martie 1908 ) în care s-a consemnat acest câștig pentru civilizația noastră: egalitatea între cetățeni/în drepturi, pe care atât stânga, cât și dreapta ideologică o susțin și pe care toate democrațiile o garantează astăzi.

Revenind: în urma unor proteste de aproape 1 an pe străzile New York-ului (unde nu era deloc comunism și nici nu avea să se instaureze) niște femei muncitoare din industria textilă au reușit să pună pe masa autorităților ideea de egalitate. Sigur că egalitatea ca principiu se operaționalizează distinct în politicile publice, de la stânga la dreapta ideologică, dar asta este o altă discuție, tehnică și conceptuală. Merită, totuși, notat, că variantele prelucrate de extremele ideologice stânga-dreapta nu sunt deloc democratice.

Așa că propun să îi rugăm frumos pe extremiști să nu mai fie sexiști și să dăruiască liniștiți flori, în ideea că până în 8 martie 1908, pentru femei nici măcar nu se punea problema egalității la locul de muncă, în societate, în politică. Asta ar fi semnificația, dacă suntem corecți dpdv politic, până la capăt.

În rest, originea istorică a mișcării pentru principiul egalității chiar nu este relevantă. Putea fi adus în atenție și de triburile din Asia de Sud-Est – locuri neatinse de comunism- că tot rămâne unul dintre cele mai mari câștiguri pentru civilizația noastră, cu implicații majore și pozitive.

de Viviana Anghel