Timpul nu are unitate de măsură, ceea ce se consideră a fi secunda e definită funcție de cantitatea de fotoni emisă de un electron al atomului de cesiu, adică este un număr. Pentru a programa un computer să măsoare timpul, acesta e învățat să numere oscilațiile microprocesorului său, pe care le sumează, iar apoi transformă rezultatul în zile, ore, minute și secunde, conform unui algoritm. Dar, dacă i se consumă bateria, computerul nu mai are nici o posibilitate de orientare. Pentru el, lumea înconjurătoare este percepută doar prin intermediul apăsărilor de taste și a clicurilor de mouse, numite generic „evenimente externe”. Prin comparație, creierul uman se poate orienta asupra momentului prezent, analizând senzațiile primite prin receptori și comparându-le cu datele stocate în memorie. În timpul visului, însă, acestă orientare este imposibilă.
În cazul creierului uman, care emite unde de diferite frecvențe, trebuie să existe o anumită regiune anatomică, al cărei rol este să sumeze impulsurile primite din mediu, generând senzația trecerii timpului, care ar trebui recunoscută de savanți drept „al șaselea simț”. În stare trează, când creierul emite unde beta (14-28 Hz), această senzație are legătură cu cantitatea de informație primită de scoarța cerebrală din mediul înconjurător. În somn, când se emit unde tetha (4-7 Hz), senzația se modifică, iar timpul pare să treacă mult mai repede, deci cumva invers proporțional cu frecvența de lucru. Recent, au fost descoperite undele gamma (40-5000 Hz), care corespund unor stări mintale cu totul speciale, de conștiință modificată, obținută prin diverse tehnici spirituale. Se pare că, în acest caz, senzația temporală subiectivă se modifică până aproape de viteza zero, permițând perceperea evenimentelor cu încetinitorul.

de Gilly Graur