Abi Talent. Până ce o insomnie rebelă m-a făcut să-l văd pe Mircea Badea în reluare, la ora patra a dimineții, habar n-aveam cine este ipochimenul, și ce face el. Pe la miezul nopții mă uitam la Tv 5 Europe, o emisiune despre tineri muzicieni, care se pregăteau un an la Opera Garnier, după care prezentau un spectacol de gală, în chip de ”lucrare de diplomă”. Și mă gândeam că instituțiile culturale franceze, gen operă, orchestre simfonice, balet, au viitorul asigurat. Viitor care nu cade din cer, este construit pas cu pas, la modul cel mai serios și profesionist cu putință.

Au fost vremuri, nu foarte departe de ziua de azi, când vedete, la modul propriu, era cântăreți și cântărețe de operă, balerini și balerine, dirijori, orchestre simfonice, coruri, regizori, actori, scenografi, scriitori, artiști plastici. Cunoscuți și în țară, și în afara ei. Adevărate vedete, cu ținută, demnitate, oameni care îi inspirau pe ceilalți. Și care, pentru modul nostru ”capriform” de a fi, erau solidari, se promovau unii pe ceilalți, își transmiteau cunoștințele celor mai tineri ca ei.

Ei bine, spuneți-mi pe cine mai știți din noile generații? Care sunt nu vedetele, vârfurile scoase de școlile din România, pe care se bat impresarii, filarmonicile, teatrele, operele și companiile de balet? Care sunt oamenii în jurul cărora se poate construi, acum, un spectacol în România?

Ei bine, nu vă mirați dacă Abi Talent adună zeci de milioane de vizionări pe YouTube cu inepțiile lui, un soi de manea dusă în lumea digitală! Pentru că ăsta este publicul pe care am fi putut să-l creștem, să-l educăm, să umple sălile de spectacol, teatru, operă, balet, filarmonică, sălile de expoziții, muzeele. Dar ne-a durut fix în cot! În furia anti-comunistă care a cuprins România am distrus tot! Absolut tot! Ne surprinde mărimea ”analfabetismului funcțional”? E încă bine! Mai dați-le puțin timp, și vom avea un record mondial în materie!

Avem o ruptură uriașă între generații. Generația celor născuți după 1990-1995 este pierdută definitiv. Să nu ne amăgim cu câteva vârfuri, rezultatul grijii familiilor, nu efortul unui sistem de educație coerent. Țara te-o vrea prost, dar nu ATÂT de prost! A venit vremea decontului, și nota de plată ne produce fiori. Avem în față o generație cu care nu avem un dialog, pentru că am reușit să nu mai avem nimic în comun cu ea. Fără identitate, fără idealuri, fără cultură, generația asta se răzbună cum poate pentru starea ei. Dacă se va ivi o forță politică suficient de decisă s-o manipuleze, dracu ne va lua! Ne va fi dor de extrema dreapta interbelică. Nu naționalismul este pericolul, și nici suveranismul, ci analfabetismul instrumentat de ticăloși. Asta am vrut, asta avem.

de Constantin Gheorghe