Mamele isi strang in brate copiii sugari, cei mai mari plang tanguit cautandu-si parintii, barbatii cu chipurile impietrite strang pumnii lor puternici dar atat de inutili acum. Pe cerul care se inroseste ca sangele pasari croncane mistuite de durere in zborul lor zbuciumat, copacii batrani se incovoaie din trunchiurile groase zgariind cu crengile pamantul care freamata. “A inceput, a inceput…” soptesc frunzele care nu mai vor sa cada ci se duc in sus, cautand curenti care sa le duca cat mai departe. “A INCEPUT” urla psihotici vanzatorii ambulanti strangandu-si in graba bruma de lucruri, “a inceput”, se ridica din multime un vaier incantat si sumbru, “sa va ascundeti-n aveti/sa implorati iertare…” declama liric profetii zdrentarosi prin piete, copila oarba plange imbrancita de oamenii isterici iar zgomotul cerului, vai, ce zgomot, un tunet nemaiauzit pare ca se prabuseste spre fiecare in parte. “A inceput” murmura din buze ologul de pe scarile catedralei. Inchide ochii incet si lasa o lacrima sa-i se scurga printre ridurile sapate in carnea vestejita de batranete…

La Eurovision, doi gayuti votasera pe naspa!

de Tudor Dumitrascu