Dar cine credea vreodata ca mult prognozata ciocnire finala al civilizatiilor s-ar putea amana nedefinit, la fel ca un meci din liga 1? Hai sa tragem putin o linie. Stiu, cand imi descopar resurse de optimism fabulativ inseamna ca mi-e frica. Si daca nu scapam?

Dar azi mai da cineva vreun ban pe Huntington? Visam de mici la o apocalipsa nucleara cu burse, putere, bombe, urlete si negura. Look into your heart – e exact invers! De fapt se lasa linistea. Si primavara. Se mai aud ambulante, in rest e tot mai liniste. Infloresc pomii. Cu ei, incet, la fel de implacabil, incep sa nu mai conteze anii de turbare, se subtiaza tot mai multe bullshituri propagandistice, dispar topiti in neant si ridicol papahagii si oliviile, se mai zbat niste moronşi dar le simti ghearele cum pierd din aderenta. E doar o raceala, parca, nu? Who give a fuck about them acum? Ce faci cu stiinta pe care o siluiai pe twiteer, Donald, o rogi frumos sa-ti salveze carcasa aia grasa? Dar tu, camarad Baconschi, te enerva progresul, cate biserici mai vrei sa tii deschise ca sa ne sufoci cu pacatul mortal al vanitatii tale zbierate? Maine si mai putine! Si nu pentru ca fugim de Dumnezeu, ci tocmai, vreau eu sa cred, pentru ca abia incepem sa-l gasim. Acolo unde ni l-ati deturnat voi, profitorii spiritului.. Daca nu ti s-a blocat respiratia macar o secunda cand dansau iranienii infasurati in combinezoane, chinezii sau italienii de pe balcoane, exact cele trei lumi cu trei profeti atat de antagonici din cauza unora ca tine, inseamna ca trebuie sa dispari. Inseamna ca nu intelegi ce ne uneste in loc sa ne desparta. Ba intelegi dar te scoate din minti. Iar mizeria asta mica, brainless si nici macar vie, e clar, iti e deja superioara. Multi o stiam.

Chiar asa, combinezoanele… Au acoperit parsiveste culorile feţelor, unghiul ochilor, trasaturile. Salveaza vieti, asa infasurati sa nu poti sa faci dracu’ diferenta, au ajuns si vietile astea ceva ce trebuie salvat de a valma, indiferent unde si cui? Nu mai sunt unele greater than other, e totuna? Nu poti sa lasi imigrantul in strada horcaind sange? Ti-e frica?

Dar nu doar xenofobia populista a devenit absurda. Ci si conflictul dintre generatii. Ai inceput s-o suni pe ma-ta mai des? Ce ironie! E despre batranii pe care nu ne mai opream sa-i dispretuim. Dupa mii de ani in care intelepciunea lor a fost resursa vitala, azi nu-i mai suportam. Nicaieri! Ce paradox, pentru ei stam inchisi in case, poate n-ati remarcat! Ne sunt livrate cifre despre oameni morti, nu despre fosile care trebuiau sa dispara oricum, asa gandeam pana ieri, fiti realisti. Ne deranjau. Azi ii numaram si ne sperie. Suntem noi. Brusc nu mai facem diferenta! Am fi numit asta apocalipsa batranilor, si totusi nu. E a tuturor. Am oprit planeta pentru ei nestiind daca maine mai avem unde sa ne intoarcem! E aproape altruism, ai fi crezut vreodata specia noastra capabila de asta?

Cand Tom Hanks s a infectat probabil multi ati realizat ca pana si sacii lor de bani sunt usless. Ce revelatie! Mai vreti? Cand rafturile s-au golit din Tokyo pana-n Los Angeles trecand prin Baicoi si Mizil cu aceeasi viteza am inteles cumva ca intre Jennifer Lopez si tanti Aglaia din Urlati nu e nicio diferenta? Se sterg la cur amandoua! La fel in Beverly Hills ca-n Micro paispe din Buzau. Bai, dar identic!? S-au scris hectare de biblioteci despre de ce p aici ne meritam saracia si ignoranta, oups, wait…! Ce ne-ar fi dat mai acut si mai egal sentimentul de meschin? Si de marunt. Ca pana si pisicile de pe toate canapelele din lume ne privesc cu egala indulgenta. Parca ne spun sa deschidem ochii, ar putea sa ne mosteneasca orasele dar nu vor. Ne indulcesc pilula si ne sunt alaturi, va dati seama ce noroc? La cate zecimale invizibile de ADN am fost sa ni le ia? Remember, e un virus dezvoltat de animale, am ars gainile si porcii, ce faceam cu pisicile si cainii? Muream lange ele, multi! Dar e noroc, oare…? Is this God mercyful? Sau ce-o fi el…

Si, fi mi-ar sila, pana si bucuria stupida ca planeta rspira un pic fara furnale e in aceeasi logica. Apocalipsa asta e dedicata noua, post industrialilor aroganti, nu amaratilor. O plimbam cu avioanele noastre imense si cu vapoarele de lux, dar azi luxul e sa fi acolo unde ele nu ajung, ce bulversant! In pandemia bogatilor fericiti cei saraci..! Asa ceva? Adica literally?

A fost nevoie doar de frica.

Dar daca si din asta iesim la fel meritam scenariul celalalt. Ca dinozaurii.

de Tudor Dumitrascu

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.